O fosilă a unui gândac „iubitor de furnici”. Ce au aflat cercetătorii despre comportamentul lui?

Gândacul era o specie parazit, el depindea de furnici ca să supravieţuiască. Locuia alături de furnici şi beneficia de munca lor, mâncând din resursele adunate de ele şi chiar din ouăle acestora.

Aceste specii există şi acum, prin urmare comportamentul parazit de acest tip este foarte vechi.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Gândacul descoperit în chihlimbar este din specia Protoclaviger trichodens, specie care a evoluat odată cu furnicile, specia lui fiind mirmecofilă, adică „iubitoare de furnici”.

În prezent există 370 de specii de gândaci mirmecofili, care au între 1 şi 3 cm lungime, spune entomologul Joseph Parker, de la American Museum of Natural History din cadrul Universităţii Columbia.

Experţii sunt încă uimiţi de modul în care aceşti gândaci se pot strecura nedetectaţi în colonia de furnici. Ele se bazează pe feromoni pentru a observa intruşii, pe care apoi îi ucid.

Furnicile lucrătoare transportă un gândac parazit prin colonie    

Reuşind să se integreze în colonie, gândacii sunt protejaţi de pădători şi trăiesc într-un mediu cu temperatură controlată, ideală pentru ei.

În plus, au acces liber la hrană, la ouăle furnicilor, dar şi la hrana lichidă pe care acestea o regurgitează şi le-o oferă direct, chiar în gură, intruşilor.

Totodată, furnicile lucrătoare îi transportă pe gândaci prin colonie, până în zonele unde este depozitată hrana.

Corpul gândacilor s-a adaptat la această viaţă. Ei au o formă specială, care le ajută pe furnici să-i transporte mai uşor şi gura lor are forma ideală pentru a primi hrana lichidă regurgitată.

Entomologii cred că gândacii secretă nişte chimicale care le păcălesc pe furnici, astfel că în loc să-i atace, ele îi adoptă.

Fosila datează din epoca eocenă, de acum aproximativ 52 de milioane de ani. Gândacul a trăit într-o pădure tropicală de pe actualul teritoriu al Indiei.

Sursa: Live Science